«

»

IRONMAN –  sacrificiul suprem ?

IRONMAN -  sacrificiul suprem ?

Acum cateva zile, la Ironman Africa de Sud, in timp ce le tineam pumnii sportivilor nostri care concurau acolo, doi sportivi si-au gasit sfarsitul la aceasta competitie. Leon Stanvliet, 63 de ani si Andre Trichardt, 48 de ani, si-au adus “sacrificiul suprem” pe altarul celei mai in voga competitii de anduranta: IRONMAN. Nu a existat stire pe site-ul oficial, doar un articol pe pagina de socializare a evenimentului, ambii sportivi fiind transportati la spital de la segmentul de inot.

Un studiu arata ca la 9 milioane de participanți la competitii de triatlon, în decurs de trei decenii, s-a constatat că decesele si infarcturile cardiace au lovit 1,74 sportivi la fiecare 100 000 de concurenți. Riscurile de deces in cadrul competitiilor de triatlon sunt mult peste media normala si peste cele ale altor sporturile de anduranta, inclusiv ale competitiilor de maraton.

Studiul arata ca peste 135 de sportivi si-au gasit sfarsitul in competitiile de triatlon in perioada 1985 – 2016, numarul deceselor survenite crescand anual, 85% din cei decedati fiind barbati, incepatori, media de varsta fiind de 48 de ani si cele mai multe decese au survenit pe segmetul de inot.

Credem ca este bine sa fim precauti cand ne hotaram sa concuram la competitiile de triatlon, mai ales in cazul celor de distanta lunga. 

Sfaturi tehnice:

• antreneaza-te suficient la fiecare proba, dar mai ales la inot
• inscrie-te la distanta la care te simti confortabil si in siguranta, incepe cu distantele mai scurte – supersprint – sprint trecand usor, usor la distantele lungi
• incearca apa si cu o zi inainte – sa te familiarizezi cu conditiile: valuri, curenti etc, incearca apa si inainte de concurs, fa o incalzire adecvata, costumulul de neopren daca este permis in cursa, sa il folosesti neaparat
• control medical periodic
• sa nu uitam triatlonul e “fun and not a deadly game “.

Am cerut si cateva sfaturi de la dna Dr.Casandra Luca, medic specialist de urgenta, ITU Sport Medical Delegate: 

1. Cat de des sa mergem la controale medicale si ce analize medicale sunt necesare?
Sunt necesare cateva analize de sange si investigatii prin care sa se poata evalua riscul cardio-vascular. Analize sanguine (efectuate de 2 ori pe an), care sa cuprinda evaluarea functiei hepatice, renale, glicemia, ionograma, tabloul grasimilor din sange (colesterol- LDL, HDL si trigliceridele). Dintre investigatii, ar trebui evaluata tensiunea arteriala- saptamanal (ideal- o monitorizare de 24 de ore, Holter de tensiune arteriala- o data pe an), pulsul, un EKG- (la fiecare 3 luni), o ECO-Cardiografie, un test de efort si Ecografie Doppler a vaselor sanguine ( o data pe an) .

2. Ce sa nu consumam inainte de competitie sau la antrenamente?
Este important ca in general, in viata de zi cu zi, sa avem o nutritie echilibrata si o hidratare corespunzatoare. Este foarte important ca sa nu se consume diferite substante care cresc performantele, ca de exemplu anabolizantele sau diferite substante, a caror compozitie este incerta, deoarece produc modificari importante ale metabolismului. Acestea pot avea ca rezultat cresterea riscului cardio-vascular, tradus prin infarct miocardic, sau accident vascular cerebral, si din pacate, se pot finaliza cu deces.

3. Ce sa facem daca simtim ca ceva nu este in regula in timpul competitiei? 
Daca in timpul competitiilor apar unele simptome, cum ar fi durerea in piept, lipsa de aer, oboseala marcata (perceputa ca fiind altfel decat in mod normal), tulburari de echilibru sau de vedere, sa se prezinte la cortul medical pentru evaluare.

4. Sfaturi pentru organizatori, cum sa ne organizam pentru a putea interveni promt in caz de urgenta?
La fata locului trebuie sa existe o echipa medicala, cu dotare corespunzatoare, care sa intervina prompt in cazul unui eveniment nedorit.

5. Se poate evita “sudden death” in comeptitiile de anduranta? 
Este destul de dificil de prevenit, mai ales la categoria AGE GROUP, deoarece tine foarte mult de cat de cinstit si corect este fiecare cu el insusi, pana la urma. Spun acestea deoarece, unii, din dorinta de a se autodepasi, nu declara anumite probleme de sanatate, isi trec cu vederea aceste boli, sau nu isi evalueaza corect nivelul efortului de care sunt capabili, alegandu-si distante care nu sunt potrivite, sau nu au o conduita personala corecta in ceea ce priveste antrenamentul, nutritia, rutina de zi cu zi, in general. De asemenea sunt foarte multi factori variabili individuali, care nu sunt cuantificabili, care includ si modul in care o persoana isi gestioneaza nutritia, hidratarea, perioadele de antrenament si recuperare pe tot parcursul anului. Mai intervin si alti factori legati de stilul de viata de zi cu zi, care au impact fizic si psihic. 

Se pot lua masuri de prevenire, la nivel individual, in sensul in care, sportivul sa prezinte la inscriere, adeverinta medicala, data de un medic sportiv. Fiecare sportiv, ar trebui sa se asigure ca se hidrateaza, alimenteaza cat mai corect, si isi suplimenteaza aportul de sare la distantele lungi. 

Si poate cel mai important este ca fiecare sa incerce sa isi constientizeze propria persoana, si in momentul in care simte ca ceva nu este bine, sa lase Ego-ul la o parte, si sa se opreasca inainte de a fi prea tarziu. 

Eu cred ca sportul trebuie sa insemne implinire, bucuria ca te poti misca, ca uneori iti depasesti limitele. Cred ca sportul trebuie sa insemne si distractie, lasand la o parte orgoliile personale, si dorinta negativa, de altfel, de a castiga cu orice pret, prin orice mijloace.

Citatul, “Mens sana in corpore sano“, incapsuleaza foarte bine esenta rezulatului care trebuie obtinut prin sport.